Cum te apuci de fotografie: povestea mea de Crăciun
Moș Crăciun și prietenii săi s-au gândit acum câțiva ani să-mi îndeplinească o dorință și în același timp să-mi contureze pasiunea: fotografia. Nu am multe amintiri calde precum cozonacul mamei din seara magică de iarnă, însă una dintre ele este mai fierbinte și mai vividă decât va fi vreodată cuptorul care transforma coca în desertul de sărbători.
Îmi amintesc că eram micuță, m-aș arunca să aproximez vârsta de 10 ani, când îi scriam de zor lui Moș Crăciun că îmi doresc să găsesc sub brad un aparat foto. Apăi prieteni dragi, vă imaginați că nu se punea problema de ultima fiță sau cea mai beton sculă de fotografiat – cum ar zice acum colegii de breaslă. Nu visam la un brand anume, nici măcar nu știam ce-i ăla Nikon, Canon, sau Sony ori Pentax, d-arămite Panasonic. Voiam ceva mic, săpunistic aș zice, cu care să mă pot juca în voie pentru că, dragi prieteni, la vremea aia nu prea erau telefoane cu cameră foto. Cine avea un clăpiț sau un Hello Kitty era cel mai tare dintre spiriduși.
De ce?
Oare de ce și-ar fi dorit un titirez pe la 10 ani un aparat de fotografiat în loc de cea mai nouă păpușă barbie – în cazul meu nu exista termenul de păpușă barbie fără ponei, sau vestitul bebeluș Cicciobello? Ei bine, nici acum nu pot răspunde la întrebarea roșie.
Dimineața de Crăciun
Este pentru mine cel mai frumos moment din an, chiar și acum la 22 de ani, aștept cu la fel de mult entuziasm să văd ce mi-a adus Moșu pentru că părinții mei și acum refuză să îl dea afară, chiar dacă nu avem horn. Îl primesc ei pe sub ușă și tot vine nemernicul. În acea dimineață, am decis că ora 3 este o oră perfectă pentru a mă trezi în emoții, dar mi-a fost frică să verific bradul, cu gândul că îl stresez pe bărbos și m-am culcat la loc. Așa eram: “tremură copiii, nu mai are somn de frică”.
Câteva ore mai târziu, pe la 7 dimineața, am decis că ora e decentă și ăl grăsuț și-a terminat liniștit fursecul și laptele. Am sărit din pat (la propriu), l-am tras pe frate-meu după mine și am dat alarma: A VENIT MOȘ CRĂCIUN!
Am desfăcut cât de rapid am putut cadoul cu numele meu, cât ai mei încercau să se dezmeticeasca și să realizeze că nu barbarii au intrat peste ei, ci eram doar noi: micii troli. După ce am sfâșiat hârtia, am văzut: un aparat foto de la Nikon, mai exact NIKON Coolpix L23. Eu aș zice mai degrabă o săpunieră, dar atunci era cea mai frumoasă și profesională săpunieră ever.
A fost un moment cheie din mica mea copilărie, moment care avea să mă aducă azi în fața voastră cu titulatura umilă de fotograf. Practic, așa m-am apucat de fotografie.
A voastră “fotografă” și prietenă,
Ana.
Surse fotografii: Amazon
Subtitlul
Subtitlul
